Vacanta? Sau nu?

Simt ca totul pentru mine este exact pe dos.. In dragoste sunt pe minus ca de obicei. Financiar am plecat din tara in poate cel mai bun moment ca sa ma ruinez prin strainatate, bugetul fiind avariat rau de noua mea pasiune Shopping-ul cu motto-ul: Nici o zi fara a arunca bani pe nimicuri care sa imi aduc fericiri chiar si efemere. M-am intors in tara cu zambetul pana la urechi, eram in extaz pe ultimi kilometri din Bulgaria ca ma reintorc pe pamant romanesc si totul s-a curmat brusc cand am intrat in mirificul meu oras..Acum ma vad in fata unui volum enorm de munca, dorm cate 4-5 ore pe noapte si nu stiu cand voi avea timp sa le rezolv tot ce mi-am propus in acesta scurta perioada

De aceea nu simt vacanta, nu simt ca se apropie sarbatorile, nu simt ca sunt mai curat (ba din contra am ganduri nu chiar demne de sfintenia saptamanii), nu simt ca sunt relaxat, simt ca sunt incordat, ca am griji, ca imi fac griji, ceva ma nelinisteste..Si spun astea pentru ca nu e prima data cand mi se intampla si mai simt ca an de an totul are aceeasi finalitate monotona.. Imi amintesc ca in tinerete/adolescenta toate sarbatorile erau ca un dar binemeritat dupa jumatate de an de petreceri :P. Dar acum tot ce este palpitant este asteptarea dupa care totul se scurge si imi vine din ce in ce mai vreu sa tin minte ceva cu adevarat de povestit in perioada asta..

Ceea ce ma dezamageste este ca toata lumea(inclusiv eu) isi face planuri mai mult de 1 mai decat de Paste. Fratilor! de ce trebuie sa facem sarbatorile in familie? Nu ne vedem familia in fiecare zi? Sarbatorile trebuie sa fie despre lucruri memorabile. Iesiri in lume, calatorii, nu conteaza, numai sa nu ne rezumam la o masa cu familia cu excesele ei si multe programe TV..

Oricum simt ca traiesc intr-o ciclicitate stranie.. traiesc an de an acelasi Paste, aceleasi planuri incropite..vreau o scapare, vreau sa fug, vreau sa simt ca traiesc cum stiu ca pot trai, vreau impulsurile de care am nevoie, vreau sa uit de toate obligatiile si promisiunile facute...vreau o minune sa se intample toate acestea..

Si ma urasc ca nu reusesc sa imi rezolv o stabilitate care sa imi permita sa traiesc si sa imi organizez in fiecare zi o sarbatoare si regretele acestei perioade sa nu treaca oricum pe plan secund. Si mai urasc si faptul ca aceste nerealizari ma fac vulnerabil, irascibil si mi-a fost demonstrat ca sunt mai impulsiv decat am crezut vreodata ca pot fi si din pacate aceasta fara un substrat rational..

Consumul excesiv de alcool, dauneaza grav sanatatii..

Ma inclin,