Daca sarbatorile ne fac sa meditam..

Atunci eu nu mai vreau sarbatori.. pentru ca acum nu mai vad placerea in orice nimic.. nimic nu mai suscita interesul.. nimic nu mai e cum era in trecut.. punct.. si cel mai frica imi e ca va trebui sa invat sa traiesc asa.. si pana la urma asta inseamna maturizare? sau criza de pespectiva? Sper ca nici una, nici alta.. si mai sper ca tot de ce am nevoie este o sclipire si o clipa de inconstienta care sa imi aduca noi provocari.. noi responsabilitati.. noi forte

Si totusi poate ca asa trebuie sa fie, poate asta e pretul pe care il platim pentru evolutie..si cine suntem noi sa ne punem in calea ei, dar evolutie sa fie, nu involutie.. Cu toate astea ramane intotdeauna si vesnica intrebare..DE CE?!
Voi trai..voi vedea..

Ma inclin