luni, 26 mai 2008

Sofer...de TIR

Toata viata mi-am dorit sa conduc un asa numit TIR, dar niciodata nu am avut ocazia, pana acum. De data asta am vazut ce inseamna sa fii sofer pe o masina imensa. Nu va inchipuiti ca am condus cine stie ce Volvo, Scania, Renault, Mercedes sau Iveco de cateva zeci de tone, cu motoare de sute de cai cu cupluri de sute poate mii nm. Nu, nu am avut norocul, iar ca sa imi satisfac totusi pofta am avut ocazia sa conduc masina mea mica, dar s-au micsorat strazile, senzatia fiind apropiata.:P

Asta e tot ce voi retine probabil din Kerkyra..o insula trista (parerea mea) si mult sub asteptari. Iar daca faptul ca gasirea unei plaje (inteleasa pentru mine ca fiind conform DEX o porţiune de teren, acoperită cu NISIP fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral;) nu era destul ca aventura, am trai si senzatii de sofer de TIR.. Strazi foarte inguste, cat pentru o singura masina, aceleasi strazi serpuite de luai curba cu 10 km/h de frica celorlalte tir-uri ce puteau veni din sens opus pe aceeasi banda, intrari pe porti ce aproape permiteau accestul doar intr-un singur mod, curbe luate in intersectie ocolind acel centru imaginar din cartile din scoala si ca sa fie toata treaba cat mai apoape de ceea ce visam trezit la 8 dimineata, condus cateva ore, odihna (plaja), iar condus, iar odihna, iar condus, iar somn si ciclul s-a tot repetat..

In concluzie nu mai vreau sa fiu sofer de TIR decat 20 km pe autostrada, dar mai mult decat atat nu mai vreau sa fiu sofer..m-am saturat. Ceea ce acum 5 ani ma tinea in priza acum imi provoaca o somnolenta greu sa stapanait si cu Red Bull..vreau un sofer in care sa am incredere asa ca am sa mai astept.. poate solutia va fi un Mercedes S Classe cu sofer si internet in spate (sa stau pe mess) :))

Iamas

marți, 20 mai 2008

Ultimul stinge lumina!

Astazi, 20.05.2008 am vazut cu adevarat cum te descurci intr-o tara europeana..si ma intreb cum am reusit noi, Romania, sa furam acest statut.. Pana astazi nu eram prea impresionat de Grecia si sustineam sus si tare ca si noi ii putem ajunge ca dezvoltare daca ne dorim asta..

Din nefericire intamplarea care m-a facut sa imi schimb radical parerea a avut loc intr-un spital.
Am vazut cum ar trebui sa lucreze un sistem care functioneaza si ma gandesc cu jale ca acesta nu este mai mult ca sigur un sistem la fel de bun ca cele adevarat vestice, dar un sistem care a facut ca intr-o ora si jumatate sa ai facute ecografie, EKG, raza X (20 min pana aici) si 2 foi de analize de sange. Si am zis adio tara..noi nici intr-un deceniu nu vom fi in stare de asa ceva.. si imi amintesc experientele mele prin spitale, cu cozile interminabile la care am stat..si cu sutele de mii spaga ce trebuiau date daca aveai cui..caci cel mai practicat tratament la noi se numeste plimbatul si este prescris la orice receptie de spital de catre o asistanta ce da impresia ca nu a avut nici un orgasm in acea luna. Trist pentru ea..dar mai trist pentru pacient ca trebuie sa ii suporte lipsurile.

Aici spitalul frumos si curat(ce e drept mai mult pe hol decat in cabinete), mirosul pe care il stiu de prin spitalele noaste ca prin minune nu exista, iar aproape tot personalul cunostea engleza. Acum la doctori nu m-ar mira, dar chiar si asistenti..care la noi se stie ce nivel de pregatire au..
Noi traim si speram..iar campania aia cu NU DA SPAGA..probabil ca aici a fost lansata la vremea ei si probabil ca a si prins si mai si functioneaza..culmea.

Nu stiu ce se ascunde in spatele a ceea ce am vazut, dar pot spune ca trebuie sa ne mai nastem odata in alta tara (si nu Bulgaria) ca sa ne consideram europeni, caci a fi considerat de alti nu e de ajuns. Eu unul incepand de astazi nu mai cred in gogoasa ca suntem in Uniunea Europeana si ca ne merge din ce in ce mai bine..punct..

E trist..si declar fara regrete Romania o tara fara perspective..singura perspectiva fiind emigrarea ;)

Sa traiti bine!?

sâmbătă, 17 mai 2008

Deja? Daa... deja...

Deja incepe sa devina al dracului de cald.. deja la orele de pranz nu mai poti iesi din casa.. deja eu stau de 4 zile imobilizat din cauza umerilor rosii si a lipsei unei creme capabile sa ma calmeze.. deja dorm cu geamul deschis.. deja statiunile sunt pline de turisti romani veniti pe 50 euro la mare.. aproape ca s-a terminat semestrul si deja ma vad in incapacitatea de a terminat proiectele.. deja nimeni nu mai are chef de scoala.. deja.. deja.. deja.. deja clepsidra a fost intoarsa...deja simt adiere de vara.. dar nu si de vacanta.. "problem?..big problem..."

Ma inclin,

sâmbătă, 10 mai 2008

Mariaaaaaa

Inapoi la normal.. M-am intors in minunata Grecie si acum am motive sa ii spun asa..pentru ca intamplarea face sa o fi vazut pe cea mai frumoasa grecoaica de pana acum si imi vine greu sa cred ca voi decoscoperi alta, caci in viata mea m-am indragostit "doar" de trei ori la prima vedere. Odata in clasa a 9-a de o colega de generatie (asta e public), a doua de o "vanzatoare" de vreo 23 maxim de ani din Iasi care era prea tare ca sa fie reala (cel putin asa mi-o amintesc) si nu va inchipuiti ca era cine stie ce frumusete, dar sunt undele femei care au ceva al lor, o privire, o atitudine, niste miscari care imi sunt fatale..indiferent daca cei din jur raman total pasibili la sensibilitatea mea.
Oricum cert este ca aseara m-am indragostit pentru a treia oara de o tipa inaltuta, bruneta (din cap pana in picioare:P) care jur ca toata seara a zambit facandu-ma vesel in asa fel incat la un moment data nici nu am mai vazut-o de ce "pierdut" eram. Era solista rock sau cum se mai cheama ea caci formatia ei avea 4 solisti (2 fete, 2 baieti) care canta separat (ma rog, o formula ciudata). Intamplator sau nu, semana destul de bine cu o fosta "iubita", cea pe care o regret cel mai mult in viata mea si poate asta e si explicatia pentru care am depasit masura. Iar ca sa fiu si mai bun si sa va mai dau o ideea de cum arata (mai mult ca sigur ca pe prietena mea nu prea stie nimeni desi cred ca e cel mai bun reper) pot spune ca aducea un pic la trasaturi cu Lavinia din showbiz-ul nostru care se temea sa doarma singurica, dar fara un decolteul asa bogat si gropite in obrajori. Oricum avea acel ceva pentru mine pe care probabil nu il mai vedea nimeni din bar.. dar care pe mine ca un muritor de rand m-a doborat..
Si ca sa concluzionez, spun ca probabil ca nu o voi mai revedea niciodata (cum aceeasi soarta am avut-o si cu "vanzatoarea" mea),dar amintirea zambetului ei ma va "bantui" ceva vreme. Tot ce voi pastra in minte este numele Maria pe care il voi asocia in gand mereu cu privirea ei.. Offff offf mai mai...

Iubiti-va.. mult